O zi de septembrie ca oricare alta, în care te aştepţi ca lucrurile să meargă conform planului făcut cu o seară înainte. Speram ca măcar o dată socoteala de acasă să se potrivească cu cea din piaţă. Cu entuziasmul şi tocurile din dotare, împreună cu Igr, pornim spre ziua minunată. Prima oprire, magazinul de unde trebuia să săltăm bicicleta şi să o expediem fără probleme la Bucureşti. După ceva timp, două adevărate don’şoare coboroau nişte scări înguste cu bicicleta sub braţ. (mai mult…)
Septembrie
Luna septembrie este ciudată. Nu este încântătoare deloc. Chiar dacă în această lună au loc diferite evenimente, unele aşteptate iar altele neaşteptate, mie nu-mi place. Aici parcă se termină ceva, ajung la capăt de linie şi mă blochez. Aerul de septembrie nu prieşte existenţei mele. E luna agoniei mele, mă zbat în vid şi-mi vine să urlu „nuuuu, nu-mi luaţi timpul acum”. Orice aş face parcă nu e de ajuns, mi se pare tot timpul că ceva lipseşte din peisaj şi nu ştiu niciodată ce. Mă pierd în sentimente misterioase, gânduri înceţoşate, nimic nu e clar. Septembrie îmi distorsionează realitatea, dorinţele mele nu mai au contur, faptele mele nu au sens. (mai mult…)
Cum să repari singur
Se ia una bucată clanţă stricată. O analizezi şi vezi care-i treaba cu ea. Începi cu o şurubelniţă şi îi scoţi tot ce poţi. În cazul de faţă vă prezint o clanţă cu personalitate şi „orijinală”. A fost bătută în cuie cu brutalite, cuie de dimensiunile cele mai mari care au fost găsite la momentul respectiv. Deja şurubelniţa şi-a pierdut utilitatea principală. În primă fază la locul faptei se dispunea de o şurubelniţă mare,două mici, un topor de bucătărie şi o cheie franceză. (mai mult…)
Un omagiu
S-a mai încheiat o relaţie. Doar că de data asta e doliu. S-a întâmplat brusc, fără nici o avertizare, nimic. Nu ştiam că avea probleme, s-a comportat tot timpul normal. Eram fericiţi împreună. Nici nu-mi aduc aminte când am avut ultima ceartă. O relaţie perfectă în care ne completam unul pe celalt. Era mereu acolo, dispus să mă urmeze până la capătul pământului. Doi ani am împărţit bucurii, secrete, zâmbete, lacrimi. Doi ani care acum s-au dus pe apa sâmbetei într-o singură clipă nefericită. Totul s-a întâmplat sub privirea mea neputincioasă. Orice încercare de resuscitare a eşuat. (mai mult…)
Spre necunoscut
Cred că voi înceta să mă uit la filme pentru o perioadă. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat dar orice mă emoţionează mai tare decât ar trebui. Sunt vizibil afectată după ce vizionez un film. E ca şi cum aş fi îndrăgostită. Doar că de data asta nu sunt, numai în cazul în care este posibil să te îndrăgosteşti de nimic. Să îmbrăţişezi abisul şi să săruţi inexistentul. (mai mult…)
