Cum să nu agăţi

10 lucruri pe care să nu le faci când vrei să agăţi. Glumesc, ştiu doar vreo două şi pe astea din experienţă.
Eram în barul pe care obişnuiam să-l frecventez. Acolo pe timpul anului(mai puţin vara) sunt cântări live. Dacă îţi place rock-ul, blues-ul, fumul de ţigară, „roakerii” şi berea ieftină atunci ne vedem p’acolo. E locul unde fiecare îşi vede de berea lui, de ţigările vecinului, nu interesează pe nimeni ce faci, de ce vorbeşti tare, de ce eşti supărat sau de ce râzi mai tare. Una peste alta, e barul meu preferat şi abia aştept să reînceapă cântările.
După cum ziceam, acolo fiecare e pe treaba lui. Doar că, într-o seara simt ceva pe mine, mă punea la colţ, mă imobiliza, mă sufoca. Îmi iau inima în dinţi şi îmi întorc privirea cu speranţa că totul era doar în mintea mea. Nu, nu era doar în mintea mea, la masa de alături era un băiat, nu cred că avea mai mult de 18-19 ani, care în timp ce ingurgita berea ieftină, se uita la mine. Dar nu se uita şi el mai aşa pe sub gene, mai discret, să mai întoarcă şi el capul în altă direcţie, se holba pur şi simplu. M-am uitat şi eu la el câteva minute să văd dacă nu cumva a murit în poziţia aia şi îl imploram în gând să se oprească pentru că mă sufoca. Am avut noroc în seara aia că prietenei mele nu-i era foarte bine şi am plecat mai repede ca de obicei. Pfiu, am scapat.
Pe dracu, nu am scăpat de nimic. Au urmat câteva săptămâni când „hărţuitorul” era prezent acolo. Şi nu oriunde, ci undeva aproape de mine. Trebuia să mă obişnuiesc să am doi ochi în plus. Îmi era analizată fiecare mişcare, îmi era numărată fiecare gură de bere, măsurat fiecare fum de ţigară pe care îl dădeam afară cu patos. Prietenilor mei li se părea foarte amuzant dar mie nu. Amorţeam stând în aceeaşi poziţie doar ca să nu dau cu ochii de el. Aa, uitasem, era şi escorta mea spre baie. Nu făceam un pas fără cei doi ochi. S-a întâmplat o dată să aştept câteva minute. El şi-a găsit treabă, s-a spălat pe mâini de vreo trei ori, s-a uscat de vreo două ori, şi-a aranjat freza alte câteva minute, timp în care bineînţeles se holba la mine. Wtf?
După un timp în care „hărţuitorul” nu m-a slăbit deloc, a venit şi momentul. Vroia să vorbească cu mine. Doar că înainte de asta, îşi făcuse curaj omul cu câteva pahare. Prea multe pahare aş zice. De obicei, când văd persoane în stadiul lui de ebrietate, le întreb dacă le este rău. Dar pe el nu, nu mă interesa chiar deloc cum se simte. Oricum, individul vroia să vorbească cu mine. „Jtii, mă scuji, hîc, de unde ejti? Mie mi plaje de tine, hîc, imi dai numărul tău de telefon, hîc, mă scuji?” Mă întrebam dacă-i pe bune sau face mişto de mine. Bineînţeles că nu a primit nimic iar după acea seara nici nu l-am mai văzut pe acolo. Aleluia.
Concluzia e că, „hărţuirea” şi prea multă bere nu sunt compatibile cu agăţatul.

Reclame
Published in: on 04/07/2009 at 5:16 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://littlefluffy.wordpress.com/2009/07/04/cum-sa-nu-agati/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: