Cum să repari singur

Se ia una bucată clanţă stricată. O analizezi şi vezi care-i treaba cu ea. Începi cu o şurubelniţă şi îi scoţi tot ce poţi. În cazul de faţă vă prezint o clanţă cu personalitate şi „orijinală”. A fost bătută în cuie cu brutalite, cuie de dimensiunile cele mai mari care au fost găsite la momentul respectiv. Deja şurubelniţa şi-a pierdut utilitatea principală. În primă fază la locul faptei se dispunea de o şurubelniţă mare,două mici, un topor de bucătărie şi o cheie franceză. În timp efiecient se poate găsi o altă întrebuinţare a şurubelniţei şi împreună cu, cheia franceză se scot cuiele. Deşi pare destul de greu de realizat, nu trebuie pierdut cumpătul, pentru că se poate. Apoi trebuie să scoti mânerele. De obicei, la unul din mânere se află un cuişor mic şi drăgălaş, uşor de scos. Ei, ăsta era mic, îndoit, înghesuit, imposibil de scos. Se ia una din şurubelniţele mici, se fixează cât se poate, aproape de cui şi cu ajutorul toporului începi să dai cu toţi dracii din tine. Se întâmplă ca acel micuţ cui să fie mai drăcos. Buuun, în acest caz se apelează la metode mai sadice. Se încearcă ruperea mânerului cu totul. Dacă nu ai tu, au vecinii şi tot are cineva, un baros.
Fac o mică pauză ca să subliniez faptul că barosul era în posesia unei bătrânele văduve. Hmm, nu arată prea bine scenariul dar având în vedere că a fost de ajutor, trecem cu vederea.
Să revenim, deci se ia barosul. Şi cu aceeşi draci începi să dai în mâner, până îl îndoi de „durere”. Încă vreo două lovituri sub centură şi ar trebui să cedeze. Noo, e dur, se ţine bine. Dar pentru că omul e de fel un inventiv, apare o idee nouă. Nea’ Gicu din spatele blocului, meşter de când se ştie, trebuie să aibă un fierăstrău în dotare. Din doua-trei mişcări eficiente, inamicul cedează. Asta e prima parte.
Se ia clanţa, acum devenită o grămadă de fier. Drept e, că dacă nu specificai ce este, greu se putea distinge ce a fost. Deci, se ia clanţa că să poţi cumpăra alta, orientativ la fel ca dimensiune, nu ca „formă”.
Şi pentru că e destul de greu să găseşti la fel, ai nevoie de bormaşină, neapărat. Adică resursele casnice se cam termină. După ce apare şi salvatorul Ax cu unealta, se trece la treabă. Se întâmplă ca vârful maşinei să fie prea scurt şi se întâmplă să fie şi singurul. Pentru că trebuie să faci loc până în spate, noii achiziţii, te echipezi cu alte resurse casnice dar folositoare. Şi se ia una bucată cuţit şi o treaba de bătut usturoiul. De ce? Să vă explic. Se poate întâmpla ca singurul cuţit îngust şi lung din casă, să aibă mâner din plastic. Ei, păi plasticul nu rezistă nici măcar unei lovituri de topor. Cu aceste două „unelte” începi să sapi(nu, nu aveam nici un fel de daltă). Tot aceste unelte le vei folosi să desprinzi cealaltă componentă a clanţei vechi, care se află pe tocul uşii şi de obicei e dată cu vopsea peste cuie.
Rezultatul: MINUNAT. Noua achiziţie s-a mulat perfect pe locul ei nou şi nici nu-ţi dai seama că în urmă cu ceva timp a fost aproape un război pe acolo (micile detalii rămase sunt nesemnificative)
Aa, Dn s-a luptat câteva ore, eu doar am ajutat cu privirea şi din în când îmi aduceam aminte că şi susţinerea morală conteză: „VAI”. Nu, nu a aruncat cu nimic, probabil mă ignora.

Uneltele folosite, în afară de fierăstrău pentru că a trebuit returnat urgent

Anunțuri
Published in: on 01/09/2009 at 10:21 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://littlefluffy.wordpress.com/2009/09/01/cum-sa-repari-singur/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: